reculegere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) reculege.

Pronunție

  • AFI: /re.ku'le.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reculegere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reculegere reculegeri
Articulat reculegerea reculegerile
Genitiv-Dativ reculegerii reculegerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reculege și rezultatul ei.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe