reculege

română

Din re- + a culege (după franceză recueillir).

Conjugarea verbului (se) reculege
Infinitiv	a (se) reculege
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) reculeg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) reculeagă
Participiu	recules
Conjugare	III

(v.refl.) a-și veni în fire, a-și recâștiga calmul; liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi.
(v.refl.) a se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație.