refacere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reface.

Pronunție

  • AFI: /re'fa.ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
refacere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ refacere refaceri
Articulat refacerea refacerile
Genitiv-Dativ refacerii refacerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reface și rezultatul ei.


Traduceri