reface

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din re- + a face (după franceză refaire).

Pronunție

  • AFI: /re'fa.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
reface
Infinitiv a reface
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
refac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să refacă
Participiu refăcut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; (p.ext.) a transforma, a modifica, a schimba.
  2. (v.refl.) (despre un țesut) a se regenera.
  3. (v.tranz.) a aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui.
  4. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe