De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din refeca.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
refecare
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
refecare
|
refecări
|
| Articulat
|
refecarea
|
refecările
|
| Genitiv-Dativ
|
refecării
|
refecărilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a refeca și rezultatul ei.
Traduceri
