refeca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină refricare.

Pronunție

  • AFI: /re.fe'ka/


Verb


Conjugarea verbului
refeca
Infinitiv a refeca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
refec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să refece
Participiu refecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a coase un refec.
  2. (v.tranz.) a detașa cu ferăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe