reformare
română
Etimologie
Din reforma.
Pronunție
- AFI: /re.for'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului reformare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reformare | reformări |
| Articulat | reformarea | reformările |
| Genitiv-Dativ | reformării | reformărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a reforma și rezultatul ei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri