reformare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din reforma.

Pronunție

  • AFI: /re.for'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reformare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reformare reformări
Articulat reformarea reformările
Genitiv-Dativ reformării reformărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reforma și rezultatul ei.


Cuvinte derivate


Traduceri