reforma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză réformer < latină reformare.

Pronunție

  • AFI: /re.for'ma/


Verb


Conjugarea verbului
(se) reforma
Infinitiv a (se) reforma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) reformez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) reformeze
Participiu reformat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă.
    A reforma ortografia.
  2. (v.tranz.) a scoate din uz o unealtă, o mașină etc.; a da la reformă datorită degradării totale sau parțiale.
  3. (v.tranz.) a scoate o persoană din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic).
  4. (v.refl.) (înv.) a se forma din nou, a se reface.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din reformă.

Pronunție

  • AFI: /re'for.ma/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru reformă.

Referințe