Sari la conținut

reformula

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din re- + a formula.

Pronunție

  • AFI: /re.for.mu'la/


Verb


Conjugarea verbului
reformula
Infinitiv a reformula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reformulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reformuleze
Participiu reformulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a formula din nou (în alți termeni).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe