refractare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din refracta.

Pronunție

  • AFI: /re.frak'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
refractare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ refractare refractări
Articulat refractarea refractările
Genitiv-Dativ refractării refractărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a refracta și rezultatul ei.


Traduceri