refracta
Etimologie
Din franceză réfracter.
Pronunție
- AFI: /re.frak'ta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) refracta | |
| Infinitiv | a (se) refracta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) (se) refractă |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) refracte |
| Participiu | refractat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) (fiz.; despre unde, raze de lumină) a se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul.
- (v.tranz.) (despre corpuri, medii) a produce fenomenul refracției.
Cuvinte derivate
- refractabilitate
- refractant
- refractar
- refractare
- refractarism
- refractaritate
- refractat
- refractiv
- refracto-
- refractometrie
- refractometru
- refractor
- refracție, refracțiune
Traduceri
a suferi fenomenul refracției
|