refulare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din refula.

Pronunție

  • AFI: /re.fu'la.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
refulare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ refulare refulări
Articulat refularea refulările
Genitiv-Dativ refulării refulărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a refula și rezultatul ei.


Traduceri