refutație

română

Etimologie

Din franceză réfutation.

Pronunție

• AFI: /re.fu'ta.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului refutație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	refutație	refutații
Articulat	refutația	refutațiile
Genitiv-Dativ	refutației	refutațiilor
Vocativ	refutație	refutațiilor

1. (franțuzism înv.) refutare, respingere, combatere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online