De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din refuta.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
refutare
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
refutare
|
refutări
|
| Articulat
|
refutarea
|
refutările
|
| Genitiv-Dativ
|
refutării
|
refutărilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a refuta și rezultatul ei.
Traduceri
