reglare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din regla.

Pronunție

  • AFI: /re'gla.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reglare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reglare reglări
Articulat reglarea reglările
Genitiv-Dativ reglării reglărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a regla și rezultatul ei.


Traduceri