regla

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : reglă

română

Etimologie

Din franceză régler.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
regla
Infinitiv a regla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reglez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să regleze
Participiu reglat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a realiza sau reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse.
  2. (v.tranz.) a stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuierămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi.
  3. (v.tranz.) (mil.) a potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv.
  4. (v.tranz.) a aranja, a orândui, a potrivi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din regla.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru regla.

Anagrame

Referințe