Sari la conținut

reieși

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din re- + a ieși (după franceză ressortir).

Pronunție

  • AFI: /re.jeˈʃi/


Verb


Conjugarea verbului
reieși
Infinitiv a reieși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reiasă
Participiu reieșit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a rezulta, a apărea ca o consecință logică.


Traduceri

Referințe