rezulta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză résulter.

Pronunție

  • AFI: /re.zul'ta/


Verb


Conjugarea verbului
rezulta
Infinitiv a rezulta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rezulte
Participiu rezultat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî.
  2. (v.intranz.) (mat.; mai ales la calculele aritmetice) a avea drept rezultat; a ieși, a da.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe