reincarnare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reincarna.

Pronunție

  • AFI: /re.in.kar'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reincarnare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reincarnare reincarnări
Articulat reincarnarea reincarnările
Genitiv-Dativ reincarnării reincarnărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reincarna și rezultatul ei.


Traduceri