reincarna

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză réincarner.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) reincarna
Infinitiv a (se) reincarna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) reincarnez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) reincarneze
Participiu reincarnat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) incarna din nou.
  2. (v.refl.) (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) a trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe