rejoice

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din vechea franceză resjoir.

Pronunție

  • AFI: /rɪˈʤɔɪs/


Verb


Conjugarea verbului
to rejoice
Infinitiv to rejoice
Prezent simplu
pers. 3 sg.
rejoices
Trecut simplu rejoiced
Participiu trecut rejoiced
Participiu prezent rejoicing
  1. a se bucura, a jubila, a se veseli