De la Wikționar, dicționarul liber
(English)
Etimologie
Din vechea franceză resjoir.
Verb
Conjugarea verbului
to rejoice |
| Infinitiv |
to rejoice |
Prezent simplu
pers. 3 sg. |
rejoices |
| Trecut simplu |
rejoiced |
| Participiu trecut |
rejoiced |
| Participiu prezent |
rejoicing |
- a se bucura, a jubila, a se veseli
