De la Wikționar, dicționarul liber
(English)
Etimologie
Din vechea franceză resjoir.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului to rejoice
|
Infinitiv
|
to rejoice
|
Prezent simplu pers. 3 sg.
|
rejoices
|
Trecut simplu
|
rejoiced
|
Participiu trecut
|
rejoiced
|
Participiu prezent
|
rejoicing
|
- a se bucura, a jubila, a se veseli