remarcare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din remarca.

Pronunție

  • AFI: /re.mar'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
remarcare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ remarcare remarcări
Articulat remarcarea remarcările
Genitiv-Dativ remarcării remarcărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a remarca și rezultatul ei.


Traduceri