remarcare
română
Etimologie
Din remarca.
Pronunție
- AFI: /re.mar'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului remarcare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | remarcare | remarcări |
| Articulat | remarcarea | remarcările |
| Genitiv-Dativ | remarcării | remarcărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a remarca și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri