remarca

Vezi și : remarcă, remarcá

română

Etimologie

Din franceză remarquer.

Pronunție

• AFI: /re.marˈka/

Verb

Conjugarea verbului (se) remarca
Infinitiv	a (se) remarca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) remarc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) remarce
Participiu	remarcat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a observa; a băga de seamă.
2. (v.refl.) a se distinge, a se deosebi.

   Prin ce s-a remarcat interpretarea lui?

3. a aprecia printr-o remarcă.
4. a sesiza atrăgând atenția.

Sinonime

• 1: observa, constata
• 2: se deosebi, se distinge, se evidenția, se ilustra, se singulariza, (înv.) se însemna, se semnala, se vesti
• 3: aprecia

Cuvinte derivate

• remarcabil
• remarcare
• remarcat
• remarcă

Traduceri

a observa, a lua în seamă

Vedeți traduceri pentru a observa.

a se distinge prin anumite trăsături

engleză: distinguish (English) franceză: remarquer (français) italiană: distinguersi (italiano)

portugheză: notar (português) spaniolă: notarse (español) suedeză: särkilja (svenska) (sig)

Etimologie

Din remarca.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru remarca.

Etimologie

Din remarcă.

Pronunție

• AFI: /reˈmar.ka/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru remarcă.

Referințe

• DEX online