repertoar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză répertoire.

Pronunție

  • AFI: /re.per'to̯ar/


Substantiv


Declinarea substantivului
repertoar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ repertoar repertoare
Articulat repertoarul repertoarele
Genitiv-Dativ repertoarului repertoarelor
Vocativ ' '
  1. registru în care se înscriu, într-o anumită ordine, date, nume etc. pentru a facilita consultarea.
  2. totalitate a operelor de artă (piese, compoziții muzicale etc.) incluse în programul unui colectiv artistic.
  3. ansamblu de roluri sau de bucăți muzicale realizate de un interpret.


Traduceri