revanșare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din revanșa.

Pronunție

  • AFI: /re.van'ʃa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
revanșare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ revanșare revanșări
Articulat revanșarea revanșările
Genitiv-Dativ revanșării revanșărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a revanșa și rezultatul ei.


Traduceri