revanșa

română

Etimologie

Din franceză revancher.

Pronunție

• AFI: /re.van'ʃa/

Verb

Conjugarea verbului (se) revanșa
Infinitiv	a (se) revanșa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) revanșez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) revanșeze
Participiu	revanșat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa.
2. (v.refl.) (sport) a reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el.

Cuvinte derivate

• revanșare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online