De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din rițui.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
rițuire
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
rițuire
|
rițuiri
|
| Articulat
|
rițuirea
|
rițuirile
|
| Genitiv-Dativ
|
rițuirii
|
rițuirilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a rițui și rezultatul ei.
Traduceri
