Sari la conținut

rițuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rițui.

Pronunție

  • AFI: /ri.ʦu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rițuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rițuire rițuiri
Articulat rițuirea rițuirile
Genitiv-Dativ rițuirii rițuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a rițui și rezultatul ei.


Traduceri

Traduceri
Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=rițuire&oldid=322770”