rițui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană ritzen.

Pronunție

  • AFI: /ri.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
rițui
Infinitiv a rițui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rițuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rițuiască
Participiu rițuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a cresta un carton sau o mucava spre a le putea îndoi ușor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe