rițui

română

Etimologie

Din germană ritzen.

Pronunție

• AFI: /ri.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului rițui
Infinitiv	a rițui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	rițuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să rițuiască
Participiu	rițuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a cresta un carton sau o mucava spre a le putea îndoi ușor.

Cuvinte derivate

• rițuire
• rițuit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online