De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din rihtui.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
rihtuire
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
rihtuire
|
rihtuiri
|
| Articulat
|
rihtuirea
|
rihtuirile
|
| Genitiv-Dativ
|
rihtuirii
|
rihtuirilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a rihtui și rezultatul ei.
Traduceri
