rihtui
română
Etimologie
Probabil din germană richten.
Pronunție
- AFI: /rih.tu'i/
Verb
| Conjugarea verbului rihtui | |
| Infinitiv | a rihtui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rihtuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rihtuiască |
| Participiu | rihtuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online