rihtuit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a rihtui.

Pronunție

  • AFI: /rih.tu'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
rihtuit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rihtuit rihtuite
Articulat rihtuitul rihtuitele
Genitiv-Dativ rihtuitului rihtuitelor
Vocativ rihtuitule rihtuitelor
  1. faptul de a rihtui.


Traduceri

Referințe