rinofaringe

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rhino-pharynx (după faringe).

Pronunție

  • AFI: /ri.no.fa'rin.ʤe/


Substantiv


Declinarea substantivului
rinofaringe
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rinofaringe rinofaringe
Articulat rinofaringele rinofaringele
Genitiv-Dativ rinofaringelui rinofaringelor
Vocativ rinofaringe rinofaringelor
  1. (anat.) partea superioară a faringelui, care comunică cu fosele nazale.


Traduceri

Referințe