ronțăire
Etimologie
Din ronțăi.
Pronunție
- AFI: /ron.ʦə'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ronțăire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ronțăire | ronțăiri |
| Articulat | ronțăirea | ronțăirile |
| Genitiv-Dativ | ronțăirii | ronțăirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a ronțăi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri