ronțăi

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din ronț + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /ron.ʦə'i/


Verb


Conjugarea verbului
ronțăi
Infinitiv a ronțăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ronțăi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ronțăie
Participiu ronțăit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a mânca sfărâmând între dinți puțin câte puțin dintr-un aliment tare, crocant, producând un zgomot caracteristic.
  2. (v.tranz.) a roade cu dinții un obiect.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe