rotunjitor

română

Etimologie

Din a rotunji + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ro.tun.ʒi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului rotunjitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rotunjitor	rotunjitoare
Articulat	rotunjitorul	rotunjitoarele
Genitiv-Dativ	rotunjitorului	rotunjitoarelor
Vocativ	rotunjitorule	rotunjitoarelor

1. unealtă care servește la fasonarea, îndepărtarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online