rotunjitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a rotunji + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ro.tun.ʒi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
rotunjitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rotunjitor rotunjitoare
Articulat rotunjitorul rotunjitoarele
Genitiv-Dativ rotunjitorului rotunjitoarelor
Vocativ rotunjitorule rotunjitoarelor
  1. unealtă care servește la fasonarea, îndepărtarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară.


Traduceri

Referințe