rușinare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din rușina.

Pronunție

  • AFI: /ru.ʃi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rușinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rușinare rușinări
Articulat rușinarea rușinările
Dativ-Genitiv rușinării rușinărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a rușina și rezultatul ei.


Traduceri