rușinare
Etimologie
Din rușina.
Pronunție
- AFI: /ru.ʃi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rușinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rușinare | rușinări |
| Articulat | rușinarea | rușinările |
| Genitiv-Dativ | rușinării | rușinărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rușina și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri