rușina

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din rușine.

Pronunție

  • AFI: /ru.ʃi'na/


Verb


Conjugarea verbului
rușina
Infinitiv a rușina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rușinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rușineze
Participiu rușinat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a-i fi cuiva rușine, a se jena.
  2. (v.refl.) a se simți stingherit, a se sfii.
  3. (v.tranz.) a face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură.
  4. (v.tranz.) (înv. și pop.) a necinsti, a dezonora.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe