rubicel
română
Etimologie
Din franceză rubicelle.
Pronunție
- AFI: /ru.bi'ʧel/
Substantiv
| Declinarea substantivului rubicel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rubicel | rubiceli |
| Articulat | rubicelul | rubicelii |
| Genitiv-Dativ | rubicelului | rubicelilor |
| Vocativ | rubicelule | rubicelilor |
- (min.) varietate de cuarț de culoare roșie-violetă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online