varietate

română

Etimologie

Din franceză variete < latină varietas, varietatis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului varietate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	varietate	varietăți
Articulat	varietatea	varietățile
Genitiv-Dativ	varietății	varietăților
Vocativ	varietate	varietăților

1. calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate.
2. (la pl.) spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc.
3. formă (diferită), soi (deosebit).
4. (biol.) individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online