Sari la conținut

ruinare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din ruina.

Pronunție

  • AFI: /ru.iˈna.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ruinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ruinare ruinări
Articulat ruinarea ruinările
Genitiv-Dativ ruinării ruinărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a ruina și rezultatul ei.


Traduceri