ruina

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină ruinare. Confer franceză ruiner.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) ruina
Infinitiv a (se) ruina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ruinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ruineze
Participiu ruinat
Conjugare I
  1. (v.refl. și tranz.) a (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada.
  2. (fig.) a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a facesărăcească; a (se) distruge.
  3. a(-și) distruge sănătatea.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din ruină.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru ruină.

Referințe