ruminante

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Derivat regresiv din ruminant.

Pronunție

  • AFI: /ʁy.mi.nɑ̃t/


Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru ruminant.





italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul ruminare.

Pronunție

  • AFI: /rumi'nante/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ruminante
Singular Plural
Masculin ruminante ruminanti
Feminin ruminante ruminanti
  1. rumegător
    La mucca è un animale ruminante.


Substantiv

ruminante m., ruminanti pl.

  1. (la pl.) rumegător

Cuvinte apropiate

Etimologie

Derivat regresiv din ruminare.

Verb

  1. forma de participiu prezent pentru ruminare.

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină rūmināns < participiu prezent al lui rūminor < rūmen.

Pronunție

  • AFI: /ˌʁu.mi'nɐ̃.tɨ/
  • AFI: /ˌʁu.mi'nɐ̃.t͡ʃi/ (Brazilia)
  • AFI: /ˌhu.mi'nɐ̃.te/ (Brazilia de sud)


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ruminante
Singular Plural
Masculin ruminante ruminantes
Feminin ruminante ruminantes
  1. rumegător

Sinonime


Substantiv

ruminante m., ruminantes pl.

  1. (la pl.) rumegător

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe