rumen

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză rumen.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rumen
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rumen rumene
Articulat rumenul rumenele
Genitiv-Dativ rumenului rumenelor
Vocativ rumenule rumenelor
  1. primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar.


Traduceri

Etimologie

Din slavă (veche) rumĕnŭ.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
rumen
Singular Plural
Masculin rumen rumeni
Feminin rumenă rumene
Neutru rumen rumene
  1. (despre obraz sau buze) de o culoare care bate în roșu.
  2. (despre oameni) cu fața îmbujorată, cu obrajii roșii.
  3. (despre fructe și unele alimente) care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea focului sau a soarelui); bine copt.
  4. de culoare roșu-aprins; trandafiriu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe