rumen
Etimologie
Din franceză rumen.
Pronunție
- AFI: /'ru.men/
Substantiv
| Declinarea substantivului rumen | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rumen | rumene |
| Articulat | rumenul | rumenele |
| Genitiv-Dativ | rumenului | rumenelor |
| Vocativ | rumenule | rumenelor |
- primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din slavă (veche) rumĕnŭ.
Pronunție
- AFI: /'ru.men/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului rumen | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | rumen | rumeni |
| Feminin | rumenă | rumene |
| Neutru | rumen | rumene |
- (despre obraz sau buze) de o culoare care bate în roșu.
- (despre oameni) cu fața îmbujorată, cu obrajii roșii.
- (despre fructe și unele alimente) care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea focului sau a soarelui); bine copt.
- de culoare roșu-aprins; trandafiriu.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online