sărită

română

Etimologie

Din sărit.

Pronunție

• AFI: /sə'ri.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului sărită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sărită	sărite
Articulat	sărita	săritele
Genitiv-Dativ	săritei	săritelor
Vocativ	sărito	săritelor

1. (pop.) săritură, salt; (p.ext.) distanță mică.

Locuțiuni

• (loc.adj.) De-a sărita = cu sărituri, săltăreț.

Expresii

• A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva
• A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arșița
• atrași
• sărați

Referințe

• DEX '98 via DEX online