săltăreț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a sălta + sufixul -ăreț.

Pronunție

  • AFI: /səl.tə'reʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
săltăreț
Singular Plural
Masculin săltăreț săltăreți
Feminin săltăreață săltărețe
Neutru săltăreț săltărețe
  1. care se deplasează sărind, făcând salturi, care sare întruna; săltător; (despre pași, mers) săltat.
  2. care se mișcă sau se efectuează cu mișcări repezi, sprintene, vioaie.
  3. (despre dans, muzică, versuri) cu ritm vioi.


Traduceri

Referințe