săvârșire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din săvârși.

Pronunție

  • AFI: /sə.vɨr'ʃi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
săvârșire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ săvârșire săvârșiri
Articulat săvârșirea săvârșirile
Genitiv-Dativ săvârșirii săvârșirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a săvârși și rezultatul ei.


Traduceri