săvârși

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭvrŭšiti.

Pronunție

  • AFI: /sə.vɨr'ʃi/


Verb


Conjugarea verbului
săvârși
Infinitiv a săvârși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
săvârșesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să săvârșească
Participiu săvârșit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a face, a înfăptui, a îndeplini; a comite.
  2. (v.tranz.) (înv. și reg.) a duce ceva la bun sfârșit, a termina cu bine.
  3. (v.refl.) (înv. și pop.) a muri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe