sanctifica

română

Etimologie

Din latină sanctificare, franceză sanctifier.

Pronunție

• AFI: /sank.ti.fi'ka/

Verb

Conjugarea verbului sanctifica
Infinitiv	a sanctifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sanctific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sanctifice
Participiu	sanctificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (bis.) a trece pe cineva în rândul sfinților; a sfinți.

Cuvinte derivate

• sanctificare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online