sfinți

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din sfânt. Confer slavă (veche) *sventiti.

Pronunție

  • AFI: /sfin'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) sfinți
Infinitiv a (se) sfinți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) sfințesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) sfințească
Participiu sfințit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (bis.) a trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica.
    A sfinți un mucenic.
  2. (v.tranz.) (bis.) a trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiectedobândească un caracter sacru.
  3. (v.tranz.) a târnosi (o biserică).
    A sfinți o biserică.
  4. (v.tranz.) (pop.) a hirotonisi un preot.
  5. (v.tranz.) a cinsti, a respecta, a venera, a slăvi.
  6. (v.refl.) (reg.) a face ce vrea.
    Nu se sfințește el cu mine.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din sfânt.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
-
m.pl. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ - sfinți
Articulat - sfinții
Genitiv-Dativ - sfinților
Vocativ - sfinților
  1. (bis.) mucenici.

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din sfânt.

Adjectiv

  1. forma de masculin plural pentru sfânt.

Referințe