sfinți
Aspect
Etimologie
Din sfânt. Confer slavă (veche) *sventiti.
Pronunție
- AFI: /sfinˈʦi/
Verb
Conjugarea verbului (se) sfinți | |
Infinitiv | a (se) sfinți |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) sfințesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) sfințească |
Participiu | sfințit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (bis.) a trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica.
- A sfinți un mucenic.
- (v.tranz.) (bis.) a trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru.
- (v.tranz.) a târnosi (o biserică).
- A sfinți o biserică.
- (v.tranz.) (pop.) a hirotonisi un preot.
- (v.tranz.) a cinsti, a respecta, a venera, a slăvi.
- (v.refl.) (reg.) a face ce vrea.
- Nu se sfințește el cu mine.
Sinonime
- 1-2: (bis.) canoniza, (livr.) sacraliza, sanctifica, (înv.) sacra
- 3: consacra, târnosi
- 4: hirotonisi
- 5: respecta, venera
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a ridica la rang de sfânt; a sanctifica
|
|
Etimologie
Din sfânt.
Pronunție
- AFI: /sfinʦʲ/
Substantiv
Declinarea substantivului - | ||
m.pl. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | - | sfinți |
Articulat | - | sfinții |
Genitiv-Dativ | - | sfinților |
Vocativ | - | sfinților |
- (bis.) mucenici.
Sinonime
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din sfânt.
Adjectiv
- forma de masculin plural pentru sfânt.
Referințe
- DEX '98 via DEX online