sapientă

română

Etimologie

Din sapient.

Pronunție

• AFI: /sa.pi'en.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului sapientă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sapientă	sapiente
Articulat	sapienta	sapientele
Genitiv-Dativ	sapientei	sapientelor
Vocativ	sapiento	sapientelor

1. (livr.) persoană plină de înțelepciune; persoană doctă, învățată, savantă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anapești

Referințe

• DEX '98 via DEX online