sapientă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din sapient.

Pronunție

  • AFI: /sa.pi'en.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sapientă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sapientă sapiente
Articulat sapienta sapientele
Genitiv-Dativ sapientei sapientelor
Vocativ sapiento sapientelor
  1. (livr.) persoană plină de înțelepciune; persoană doctă, învățată, savantă.


Traduceri

Anagrame

Referințe